Arsene Wenger , Antrenor

Wenger a devenit antrenor de seniori pentru prima dată la AS Nancy, în 1984, dar nu s-a bucurat de succes; în urma celui de-al treilea şi ultim sezon al său la echipă, Nancy a terminat pe locul 19 şi a fost retrogradată în Ligue 2. Lucrurile s-au schimbat odată cu numirea sa la AS Monaco în 1987. A câştigat campionatul în 1988 (în chiar primul sezon) şi Cupa Franţei în 1991, şi a adus la echipă jucători precum Glenn Hoddle, George Weah sau Jürgen Klinsmann. L-a adus de asemenea pe Youri Djorkaeff de la RC Strasbourg, care pe atunci avea doar 23 de ani; viitorul câştigător al Cupei Mondiale a terminat pe locul 1 în clasamentul golgeterilor din Ligue 1 (cu 20 de goluri) în ultimul sezon petrecut de Wenger în Franţa. Wenger a refuzat oferte de la Bayern München şi de la echipa naţională de fotbal a Franţei, pentru a rămâne loial lui Monaco, dar în mod ironic a fost concediat după ce a început prost sezonul 1994-95. A antrenat timp de 18 luni echipa japoneză Nagoya Grampus Eight, câştigând cu ea „Cupa Împăratului”, denumirea Cupei în Japonia. A dus echipa de pe ultimele poziţii pe locul doi în ligă. La Grampus, l-a angajat pe fostul antrenor de la Valenciennes FC, Boro Primorac, ca antrenor secund (îl cunoscuse în timpul scandalului din 1993 privind un meci aranjat al lui Olympique de Marseille); Primorac avea să rămână omul de încredere al lui Wenger de-a lungul anilor.

Wenger devenise între timp prieten al pe atunci vicepreşedintelui lui Arsenal, David Dein, după ce ei doi se întâlniseră la un meci Arsenal-Queens Park Rangers în 1988. După ce Bruce Rioch a demisionat în august 1996, Gérard Houllier, pe atunci director tehnic la Federaţia Franceză de Fotbal, l-a recomandat pe Wenger lui David Dein, în vara lui 1996. Arsenal a confirmat numirea sa pe 28 septembrie 1996, şi a preluat oficial echipa pe 1 octombrie. Wenger a fost primul antrenor din istoria lui Arsenal provenit din afara Marii Britanii sau Irlandei. Deşi înainte fusese propus ca potenţial candidat pentru postul de director tehnic la Federaţia Engleză de Fotbal, Wenger era destul de puţin cunoscut în Marea Britanie.

Chiar dinainte să preia în mod formal controlul echipei, Wenger începuse să o modeleze după viziunea sa, cerând conducătorilor să îi aducă pe mijlocaşii francezi Patrick Vieira şi Rémi Garde cu o lună înainte să fie oficial antrenor. Primul său meci la echipă a fost o victorie cu 2-0 în faţa celor de la Blackburn Rovers, pe 12 octombrie 1996. La primul sezon al lui Wenger la echipă, Arsenal a terminat pe locul trei şi a ratat calificarea în Liga Campionilor la golaveraj.

În al doilea sezon (1997-98), Arsenal a câştigat atât Premiership cât şi Cupa FA, a doua „dubl㔠din istoria clubului; Arsenal se distanţase la 12 puncte de Manchester United cu două etape înainte de final. Cheia succesului a fost defensiva „moştenit㔠de Wenger : Tony Adams, Steve Bould, Nigel Winterburn, Lee Dixon şi Martin Keown, precum şi noile achiziţii ale lui Wenger : Emmanuel Petit, Marc Overmars, şi adolescentul Nicolas Anelka.

În următoarele sezoane Arsenal a participat la lupta pentru titlu. În 1999 au fost la doar un punct de Manchester United în campionat, iar Manchester a eliminat-o pe Arsenal în prelungirile semifinalei din Cupa FA. Arsenal a pierdut apoi finala Cupei UEFA în faţa celor de la Galatasaray S.K. şi finala din 2001 a Cupei FA în faţa celor de la Liverpool. Wenger a continuat să aducă jucători noi la echipă, precum Sol Campbell, Fredrik Ljungberg, Thierry Henry şi Robert Pirčs.