La vreo cinci minute de la fluierul de începere al meciului dintre echipa Golemului de pe Bega și cea corconită de Me Me Stoica am fost sigur că rezultatul afișat la sfârșitul celor 90 de minute va fi...nul. Acest lucru a fost de la sine înțeles, atâta vreme cât jucătorii ambelor echipe dădeau în săraca buclucașă cu un avânt rar întâlnit, trimițând-o dintr-un careu în altul, de auzeai în difuzoarele plasmei, în afara înjurăturilor trase de suporterii nemulțumiți, zgomotul care imită o bufnitură: buf ! buf ! La osârdia asta s-a adăugat și nervozitatea în creștere, precum cotele apelor Dunării la vremea umflării, care i-a stimulat pe bravii fotbaliști să se ia la trântă, să-și mai tragă câte una la țurloaie, să-și trimită în aparatul vizual câte-un produs al glandelor salivare și, nu de puține ori, să-și propună, pe șoptite, îndemnul de a se urca pe crengile feminine ale arborelui genealogic! Ce ne-a amuzat la culme a fost spectacolul dat de fostul fotbalist al formației spaniole Getafe, parașutat deunăzi la Timișoara, Cosmin Contra, care a protesta mai abitir decât cetățenii greci cu ocazia grevelor ce urmăreau bușirea guvernului. Cât despre joc, se poate spune că Unirea Urziceni a deprins șpilul unei apărări ermetice, dar și a unor contraatacuri tăioase, iar băieții din Banat și-au făcut obiceiul ca, în timpul partidelor, să privească, din când, cu evlavie și speranță, spre borcanul de sticlă în care stă, mestecându-și fălcile, precum foștii milițieni de la Serviciul de Circulație, finanțatorul sindical Marian Iancu. Dar, cum izbăvirea(golul !) nu vine de la omul cu banii, geaba se zgâiesc sărăcanii de ei, fiindcă introducerea mingii în plasă este o chestie ce ține de ce se întâmplă pe gazon. E drept că tătucul cu burdihan se ține numai de contestații și tot soiul de plângeri, din care ar vrea să scoată câte trei puncte, dar, sperăm că nu-i va merge alba-neagra! Oricum, la Poli lucrurile nu merg chiar strălucit, așa că jucătorii săi ar trebui să se gândească la o dăruire mai de Doamne-Ajută și la ce trebuie să facă în teren. Mai puțin la niscai pomeni date de arbitri ori de plângeri pe la forurile fotbalistice! Și dacă vor renunța la bubuitul balonului cu ochii închiși, suntem siguri că vor prinde, din apele campionatului, peștele cel mare!
Dan Claudiu Tănăsescu |