Din pricina meciului de miercuri seară, dintre Dinamo și Steaua, transmis, din ordinul lui Mitică Lepefe, pe un post de televiziune cu doar cîteva mii de telespectatori (ar fi fost cazul ca televizarea eternei dispute între cele două bucureștene să se fi făcut de unul cu acoperire cît mai mare), a trebuit să stau 90 de minute cocoțat într-un picior la cafeneaua din colțul străzii, plină de microbiști, singura din cartier care "prinde" Digi Sportul, sau cum îi spune acestei "televizii", cu care Corleone a făcut înțelegerea pentru redarea evenimentelor fotbalistice.
N-am avut de ales, întrucît plasma mea a intrat în reparații, ca urmare a unui papuc aruncat de nevastă-mea în ecran, din pricina lui Boc Umil (pardon, Emil), care s-a apucat să se laude într-o seară la televizor că țara e ca și ieșită din criză, iar românașii o vor duce din ce în ce mai bine!
La început m-am supărat, dar, mai apoi, am înțeles că nu avea altă cale să-și verse năduful, mai ales că ea, din pricini religioase, nu suduie și nu spune vorbe de ocară. Așadar, cu o curiozitate aproape bolnăvicioasă, m-am înghesuit, împreună cu o cohortă de microbiști, în localul acela strîmt, cu ochii lipiți de sticla cea năstrușnică, din care săreau lumini de toate culorile, rod al petardelor și artificiilor aprinse sub ochii jandarmilor și aruncate prin tribune de inimoșii suporteri. Și ce să vezi?! O haită de cîini roșii, care rostogolea mingea cu dorința de a o vîrî în poarta nefericitului Zapata, și o turmă de oițe înțolite în galben-pai, care se mișca precum melcul, părelnic spășită, de parcă mergea la abatorul comunal. Pot spune că dinamoviștii au jucat foarte bine, cu dăruire și dorință. Spre diferență de ei, cei de la Steaua au dat un spectacol penibil, cu o sumedenie de pase greșite, cu mingi trimise fără adresă spre careul advers și cu greșeli pentru care un copil de grădiniță ar fi fost trimis acasă de educatoare. Ne-am întristat, văzînd ce a ajuns fosta Campioană a Europei. Dar cum să nu decadă în așa hal această echipă-fanion, din moment ce a intrat în traista unsuroasă a unui cioban hapsîn, care a vîndut toți jucătorii buni, lăsînd echipa precum ologul în papainoage? Mă uitam cum au jucat Boștină și Cristea, foști fotbaliști ai Stelei, ei, de altfel, contribuind decisiv la victoria formației din Ștefan cel Mare. Și atunci, mi-am amintit că, în zgîrcenia lui și în dorința de a face rost de biștari, prin orice mijloace, Gigi Becali, patronul echipei din Ghencea, a înstrăinat pe bani grei și alți fotbaliști foarte buni. I-a vîndut pe Rădoi, un adevărat stîlp al echipei, pe Goian, un profesionist desăvîrșit, și pe destui alții știuți de toată lumea. Culmea nepăsării este aia că Gigi, după ce și-a cojit echipa de stratul de aur, vrea să cîștige campionatul, chit că n-are sportivi de clasă. La această atitudine păguboasă se mai adaugă și supunerea antrenorului Stoichiță față de "ideile" de alcătuire a formației, emanate de circumvoluțiunile lui Becali. La sfîrșitul meciului, încheiat cu înfrîngerea Stelei, vreo cîțiva microbiști cu cipilici roșii cu dungi albastre, s-au pornit să le cînte celor doi, care nu sînt de înțeles, în legătură cu ce-au făcut din această echipă, melodia papugiilor. "Suflet candriu/de papugiu/cine să-l înțeleagă/rîde plîngînd/plînge rîzînd/viața o ia în șagă!".
Și-atunci?!
DAN CLAUDIU TĂNĂSESCU |